Discursul complet al lui J. D. Vance de la Munchen din 14 februarie 2025

Vicepreședintele american și numărul doi în lume, J. D. Vance, a ținut vineri, 14 februarie 2025, o scurtă cuvântare de 20 de minute la Conferința de securitate de la Munchen. În această cuvântare a făcut și câteva referiri la țara noastră, România, și la anularea alegerilor din decembrie 2024.

Redau mai jos pentru cititori transcrierea completă a discursului vicepreședintelui american, tradusă în limba română.

Bine, vă mulțumesc și mulțumesc tuturor delegaților, personalităților marcante și profesioniștilor din media prezenți.

Și un mare mulțumesc, în mod special, gazdelor Conferinței de Securitate de la Munchen pentru că au reușit să organizeze un eveniment atât de incredibil. Desigur, suntem încântați să fim aici. Ne face plăcere să fim aici.

Și, știți, unul dintre lucrurile despre care am vrut să vorbesc astăzi îl constituie, desigur, valorile noastre comune.

Și, știți, este minunat să revin în Germania. Așa cum ați auzit mai devreme, am fost aici anul trecut în calitate de senator al Statelor Unite. L-am văzut pe secretarul de Externe - scuzați-mă, pe secretarul de Externe David Lammy - și am glumit că anul trecut amândoi aveam slujbe diferite de cele pe care le avem acum.

Dar acum este momentul ca toate țările noastre, ca toți cei care am avut norocul să primim putere politică de la popoarele noastre, să o folosim în mod înțelept pentru a îmbunătăți viețile lor.

Și vreau să spun că, știți, am avut norocul în timpul petrecut aici să pot ieși din afara zidurilor acestei conferințe în ultimele 24 de ore, și am fost profund impresionat de ospitalitatea oamenilor, chiar și, desigur, în timp ce se confruntau cu efectele atacului oribil de ieri.

Și prima dată când am fost vreodată la Munchen a fost cu soția mea, de altfel, care este aici cu mine astăzi, într-o excursie personală. Și mereu mi-a plăcut orașul Munchen și întotdeauna mi-au plăcut oamenii lui.

Și vreau doar să spun că suntem profund mișcați, iar gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de Munchen și de toți cei afectați de răul îndreptat împotriva acestei comunități minunate. Ne gândim la voi, ne rugăm pentru voi și cu siguranță vă vom susține în zilele și săptămânile ce vor urma.

Acum - [aplauze] - vă mulțumesc. Sper că acestea nu vor fi ultimele aplauze pe care le voi primi, dar - [râsete] ne adunăm la această conferință, desigur, pentru a discuta despre securitate. Și, în mod normal, ne referim la amenințări la securitatea noastră externă. Văd mulți lideri militari de seamă adunați aici astăzi.

Dar, în timp ce administrația Trump este foarte preocupată de securitatea europeană și crede că putem ajunge la un acord rezonabil între Rusia și Ucraina, și de asemenea credem că este important ca, în anii ce vin, Europa să se mobilizeze într-un mod serios pentru a-și asigura propria apărare, amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în raport cu Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre valorile sale cele mai fundamentale - valori pe care le împărtășim cu Statele Unite ale Americii.

Acum, m-a surprins faptul că un fost comisar european a apărut recent la televizor și părea încântat că guvernul român a anulat o întreagă alegere. El a avertizat că, dacă lucrurile nu merg conform planului, același lucru s-ar putea întâmpla și în Germania.

Aceste declarații lipsite de considerație sunt șocante pentru urechile americane. Ani de zile ni s-a spus că tot ceea ce finanțăm și sprijinim se face în numele valorilor noastre democratice comune.

Totul, de la politica noastră față de Ucraina până la cenzura digitală, este prezentat ca o apărare a democrației, dar atunci când vedem instanțele europene anulând alegeri și oficiali de rang înalt amenințând să anuleze altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne impunem un standard suficient de înalt. Și spun „noi” pentru că cred profund că suntem în aceeași echipă. Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valorile democratice. Trebuie să le trăim.

Acum, în memoria vie a multora dintre voi din această sală, Războiul Rece a plasat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice de pe acest continent. Și gândiți-vă la partea din acel conflict care a cenzurat disidenții, a închis biserici, a anulat alegeri. Eram ei cei buni? Cu siguranță nu, și slavă Domnului că au pierdut Războiul Rece.

Au pierdut pentru că nici nu au valorizat și nici nu au respectat toate binecuvântările extraordinare ale libertății, libertatea de a surprinde, de a face greșeli, de a inventa, de a construi.

Se pare că nu poți impune inovația sau creativitatea, așa cum nu poți forța oamenii să gândească, să simtă sau să creadă ceva anume. Și considerăm că aceste lucruri sunt cu siguranță interconectate.

Și, din păcate, când privesc Europa astăzi, uneori nu este atât de clar ce s-a întâmplat cu unii dintre câștigătorii Războiului Rece.

Privesc către Bruxelles, unde comisarii UE avertizează cetățenii că intenționează să închidă rețelele de socializare în perioade de tulburări civile, imediat ce detectează ceea ce ei consideră a fi, și citez, „conținut plin de ură.”

Sau către această țară, unde poliția a efectuat percheziții împotriva cetățenilor suspectați că au postat comentarii anti-feministe online, ca parte a, citez, „combatere a misoginiei de pe internet”.

Privesc către Suedia, unde, acum două săptămâni, guvernul a condamnat un activist creștin pentru participarea la arderi de Coran care au dus la uciderea prietenului său. Și, așa cum a remarcat, cu o notă înfiorătoare, judecătorul din cazul său, legile Suediei, care ar trebui să protejeze libertatea de exprimare, nu oferă, de fapt, - și citez - „o permisiune de a face sau a spune orice chiar cu riscul de a ofensa grupul care deține acea credință.”

Și, poate cel mai îngrijorător, privesc către prietenii noștri foarte dragi din Regatul Unit, unde regresul în ceea ce privește drepturile conștiinței a pus libertățile de bază ale britanicilor religioși, în special, în pericol.

Cu puțin peste doi ani în urmă, guvernul britanic l-a acuzat pe Adam Smith-Connor, un fizioterapeut de 51 de ani și veteran al armatei, de o infracțiune atroce pentru că a stat la 50 de metri de o clinică de avort și s-a rugat în tăcere timp de trei minute - fără să obstrucționeze pe nimeni, fără să interacționeze cu cineva, doar s-a rugat în tăcere de unul singur.

Și după ce forțele de ordine britanice l-au observat, au cerut să le spună pentru ce se ruga. Adam a răspuns simplu: se ruga pentru fiul nenăscut pe care el și fosta sa prietenă l-au avortat cu ani în urmă.

Acum, ofițerii nu au fost impresionați. Adam a fost găsit vinovat de încălcarea noii legi privind „zonele tampon”, care incriminează rugăciunea silențioasă și alte acțiuni ce ar putea „influența” decizia unei persoane la o distanță de 200 de metri de o facilitate de avort. A fost condamnat să plătească mii de lire sterline în costuri legale către acuzare.

Acum, aș dori să pot spune că acesta a fost un caz izolat - un exemplu singular și nebunesc al unei legi prost scrise aplicate împotriva unei singure persoane. Dar, nu, în octombrie anul trecut, acum doar câteva luni, guvernul scoțian a început să distribuie scrisori cetățenilor ale căror case se află în așa-numitele „zone de acces sigur”, avertizându-i că chiar și rugăciunea privată în propria casă poate constitui o încălcare a legii.

În mod natural, guvernul a îndemnat cititorii să raporteze orice cetățean suspectat de „crimă de gândire.”

În Marea Britanie și în întreaga Europă, îngrijorarea mea este că libertatea de exprimare se află în retragere.

Și, ca mai destindem atmosfera, prieteni, dar și din interesul adevărului, voi recunoaște că, uneori, cele mai puternice voci pentru cenzură nu provin din interiorul Europei, ci chiar din propria mea țară, unde administrația anterioară a amenințat și a intimidat companiile de social media pentru a cenzura așa-numitei „dezinformări” - dezinformări precum, de exemplu, ideea că coronavirus ar fi scăpat probabil dintr-un laborator din China. Propriul nostru guvern a încurajat companiile private să-i amuțească pe cei care îndrăzneau să exprime ceea ce s-a dovedit a fi un adevăr evident.

Așadar, vin astăzi aici nu doar cu o observație, ci și cu o ofertă. Și, la fel cum administrația Biden părea disperată să reducă la tăcere oamenii care își exprimau gândurile, administrația Trump va face exact opusul, și sper că vom putea colabora în acest sens.

La Washington, există un nou șerif în oraș. Și sub conducerea lui Donald Trump, putem să nu fim de acord cu punctele voastre de vedere, dar vom lupta pentru a vă apăra dreptul de a vi le exprima în spațiul public, fie că sunt aprobatoare sau nu. [Aplauze.]

Acum ajungem, desigur, la punctul în care situația a devenit atât de gravă, încât în decembrie România a anulat pur și simplu rezultatele unei alegeri prezidențiale, bazându-se pe suspiciuni minime ale unei agenții de informații și pe o presiune enormă din partea vecinilor săi continentali.

Acum, din câte înțeleg, argumentul a fost că dezinformarea rusă a contaminat alegerile din România, dar aș ruga prietenii mei europeni să aibă o anumită perspectivă. Puteți crede că este greșit ca Rusia să cumpere reclame pe rețelele de social media pentru a influența alegerile voastre. Noi, cu siguranță, credem asta. Puteți să o condamnați și pe scena mondială. Dar dacă democrația voastră poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală făcută de o țară străină, atunci nu a fost foarte puternică de la început. [Aplauze.]

Acum, vestea bună este că cred că democrațiile voastre sunt mult mai rezistente decât se crede, și cu adevărat cred că, lăsând cetățenii să-și exprime liber gândurile, îi veți face și mai puternici.

Și, desigur, asta ne aduce înapoi la Munchen, unde organizatorii acestei conferințe au interzis participarea parlamentarilor care reprezintă partide populiste, atât de stânga, cât și de dreapta, la aceste discuții.

Din nou, nu trebuie să fim de acord cu tot sau cu nimic ceea ce spun oamenii, dar când liderii politici reprezintă o cotă importantă de electorat, este de datoria noastră să participăm cel puțin la dialog cu ei.

Acum, pentru mulți dintre noi de pe cealaltă parte a Atlanticului, pare din ce în ce mai clar că vechile interese înrădăcinate se ascund în spatele unor termeni urâți din epoca sovietică, precum „dezinformare” și „subinformare”, și pur și simplu nu le place ideea că cineva cu o perspectivă alternativă ar putea exprima o opinie diferită, sau, Doamne ferește, să voteze diferit, sau, chiar mai rău, să câștige o alegere.

Aceasta este o conferință de securitate, și sunt sigur că ați venit aici pregătiți să discutați despre modul în care intenționați să creșteți cheltuielile pentru apărare în următorii ani, în conformitate cu niște noi ținte. Și asta e minunat, pentru că, așa cum a s-a exprimat clar președintele Trump, el crede că prietenii noștri europeni trebuie să joace un rol mai mare în viitorul acestui continent. Nu prea auzim termenul „împărțirea poverii”, dar credem că este o parte importantă a unei alianțe comune, în care europenii se mobilizează, în timp ce America se concentrează pe zonele din lume care se află în mare pericol.

Dar lăsați-mă să vă întreb: cum veți începe să vă gândiți la întrebările bugetare dacă nici măcar nu știm pentru ce ne apărăm de la început?

Am auzit deja multe în discuțiile mele - și am avut nenumărate discuții excelente cu multe persoane adunate aici - am auzit multe despre de cine trebuie să vă apărați, și, desigur, asta e important. Dar ceea ce mi s-a părut puțin mai neclar, și, cu siguranță, cred că pentru mulți cetățeni europeni, este ce anume apărați. Care este viziunea pozitivă care dă viață acestui pact comun de securitate despre care credem cu toții că este atât de important?

Și cred cu tărie că nu există securitate dacă te temi de vocile, de opiniile și de conștiința care îți ghidează propriul popor.

Europa se confruntă cu multe provocări, dar criza cu care se confruntă acum acest continent, criza pe care cred că o trăim împreună, este una a noastră, făcută de noi înșine.

Dacă vă temeți de propriile voastre voturi, nu există nimic pe care America să-l poată face pentru voi. Și, de altfel, nu există nimic ce puteți face voi pentru poporul american care m-a ales pe mine și pe președintele Trump.

Aveți nevoie de mandate democratice pentru a realiza ceva valoros în anii ce vin. Nu am învățat nimic din faptul că mandatele subțiri produc rezultate instabile? Dar există atât de multă valoare ce poate fi realizată cu tipul de mandat democratic care survine dacă sunteți mai receptivi la vocile cetățenilor voștri.

Dacă doriți să vă bucurați de economii competitive, dacă doriți energie accesibilă și lanțuri de aprovizionare sigure, atunci aveți nevoie de mandate pentru a guverna, pentru că trebuie să faceți alegeri dificile pentru a beneficia de toate acestea. Și, bineînțeles, noi știm foarte bine asta în America.

Nu puteți obține un mandat democratic prin cenzurarea adversarilor sau prin încarcerarea lor - fie că este vorba despre liderul opoziției, un creștin modest care se roagă în propria casă sau un jurnalist care încearcă să informeze. Nici nu puteți obține unul prin ignorarea electoratului de bază în chestiuni precum cine are dreptul să fie parte a societății noastre comune.

Și din toate provocările presante cu care se confruntă națiunile reprezentate aici, cred că nu există nimic mai urgent decât migrația de masă.

Astăzi, aproape o persoană din cinci care trăiește în această țară a venit de peste hotare. Adică, este un maxim istoric. Și, apropo, este un număr similar și în Statele Unite - de asemenea, un maxim istoric.

Numărul imigranților care au intrat în UE din țări non-UE s-a dublat între 2021 și 2022. Și, desigur, de atunci a crescut mult mai mult.

Și știm că situația aceasta nu s-a materializat din vid. Este rezultatul unei serii de decizii conștiente luate de politicieni din întreaga Europă și din alte părți ale lumii, pe parcursul unei decade.

Am văzut ororile cauzate de aceste decizii ieri, chiar în acest oraș. Și, desigur, nu pot reveni asupra acestui subiect fără să mă gândesc la victimele nefericite ale căror zile frumoase de iarnă în Munchen au fost distruse. Gândurile și rugăciunile noastre sunt și vor rămâne cu ele. Dar de ce s-a întâmplat asta, în primul rând?

Este o poveste teribilă, dar una pe care am auzit-o de prea multe ori în Europa și, din păcate, și în Statele Unite: un solicitant de azil, adesea un tânăr în jur de 25 de ani, deja cunoscut poliției, lovește cu o mașină o mulțime și distruge o comunitate.

De câte ori trebuie să suferim aceste eșecuri îngrozitoare înainte să ne schimbăm cursul și să lansăm civilizația noastră comună într-o direcție nouă?

Niciun alegător de pe acest continent nu a mers la urne pentru a deschide porțile către milioane de imigranți neverificați. Dar știți ce au votat? În Anglia, au votat pentru Brexit. Și, fie că sunteți de acord sau nu, au votat pentru asta. Și tot mai mult, în toată Europa, votanții aleg lideri politici care promit să pună capăt migrației necontrolate.

Acum, personal, sunt de acord cu multe dintre aceste preocupări, dar nu trebuie să fiți de acord cu mine. Cred doar că oamenilor le pasă de casele lor. Le pasă de visele lor. Le pasă de siguranța lor și de capacitatea de a se întreține pe ei și pe copiii lor.

Și sunt inteligenți. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în scurta mea experiență în politică. Contrar a ceea ce ați putea auzi, câțiva munți mai departe, la Davos, cetățenii din toate națiunile noastre nu se privesc de obicei ca niște ființe educate sau ca niște rotițe interschimbabile ale unei economii globale, și nu este de mirare că nu vor să fie prostiți sau ignorați în mod constant de liderii lor.

Și este datoria democrației să soluționeze aceste mari întrebări la urne.

Cred că respingerea oamenilor, ignorarea preocupărilor lor sau, mai rău, închiderea mass-mediei, anularea alegerilor sau excluderea cetățenilor din procesul politic nu protejează nimic. De fapt, este cea mai sigură cale de a distruge democrația.

Și exprimarea opiniilor nu este interferență electorală, chiar și atunci când oamenii exprimă puncte de vedere diferite față de cele din propria țară și chiar și atunci când acești oameni sunt foarte influenți.

Și, credeți-mă, spun asta cu tot umorul, dacă democrația americană poate supraviețui 10 ani la mustrările venite din partea Gretei Thunberg, atunci și voi puteți supraviețui câteva luni cu Elon Musk.

Dar ceea ce nu va supraviețui democrației germane - sau democrației, fie că e americană, germană sau europeană - este să le spuneți milioanelor de alegători că gândurile și preocupările lor, aspirațiile lor, cererile lor de ajutor sunt invalide sau nu merită să fie luate în considerare.

Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea poporului contează. Nu există loc pentru bariere. Fie susții acest principiu, fie nu.

Europenii, poporul are o voce. Liderii europeni au de făcut o alegere. Și cred cu tărie că nu trebuie să ne temem de viitor.

Puteți îmbrățișa ceea ce vă spun oamenii, chiar dacă este surprinzător, chiar dacă nu sunteți de acord. Și dacă faceți asta, puteți privi viitorul cu certitudine și încredere, știind că națiunea stă în spatele fiecăruia dintre voi.

Și asta, pentru mine, este marea magie a democrației. Ea nu se găsește în aceste clădiri de piatră sau în hoteluri frumoase. Nici măcar în marile instituții pe care le-am construit împreună ca societate comună.

A crede în democrație înseamnă a înțelege că fiecare dintre cetățenii noștri are înțelepciune și o voce. Și dacă refuzăm să ascultăm acea voce, chiar și cele mai reușite lupte ale noastre vor aduce puține roade.

Așa cum a spus odată Papa Ioan Paul al II-lea - din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai extraordinari campioni ai democrației de pe acest continent sau orice altul - „Nu vă fie frică!”

Nu ar trebui să ne temem de poporul nostru, chiar și atunci când își exprimă opinii care nu sunt de acord cu conducerea lor.

Vă mulțumesc tuturor. Mult noroc tuturor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

După cum se observă, tonul discursului este unul critic la adresa liderilor europeni, semnalizând o diferență de politică sau perspectivă între noua conducere americană trumpistă și vechiul establishment de pe bătrânul nostru continent. Faptul că cuvintele lui Vance sunt acoperite de realitate rezultă din acțiunile deja întreprinse de către Donald Trump și oamenii din administrația lui, în aceste mai puțin de 30 de zile de la data inaugurării prezidențiale.

Rămâne să ne întrebăm care dintre celedouă perspective, americană sau europeană, va prevala în cele din urmă.